Execuţia socială

 

 

                  Execuţia socială

 

 

                                                                                                 Dr. Velemir Radovan

    

 

   Cazul Dominique Strauss Kahn (DSK), fostul director al F.M.I. este unul închis, atât pentru opinia publică cât și pentru protagonistul acestei afaceri, chiar dacă unele clarificări judiciare sunt încă în derulare. Evenimentele în care a fost implicat DSK pe parcursul anului 2011 deschid o nouă perspectivă, de analiză complexă a sistemului de “jocuri”, vizibile sau mai puțin vizibile,   cu trimitere la  sfârșitul  politic , public și social al unor lideri marcanți la nivel global, regional sau național.  Se evidențiază, dincolo de vectorii spațiu și timp, o serie de similitudini, prin raportare la diverse cazuri concrete. Putem constata un anumit tipic în eliminarea din viața publică a unuia sau altuia din personajele ce au marcat istoria prezentă sau trecută la un moment dat.

 

Elemente de referință:

·       Inițial, opinia publică  este invadată, brusc și cu o anumită ritmicitate (canalul de comunicare nefiind relevant in această fază) cu informații despre evenimente și întâmplări ce au conotații negative, cu referire la spațiul social, economic, politic, religios sau privat. Scopul urmărit este de a capta atenția opiniei publice, în care regăsim și masele largi ale populației, mai mult sau mai puțin instruite.

·       Formal sau informal, piața dezbaterilor publice este alimentată continuu cu astfel de informații. În această etapă, se încearcă a se găsi legături de cauzalitate sau de altă natură între evenimentele supuse atenției și anumite persoane fizice sau juridice.

·       În raport de epoca de referință, diverși actori globali, zonali sau naționali sunt implicați direct în desfășurarea evenimentelor.

·       Evenimentele  atingând o masă critică, impun personajului fie o retragere din spațiul public de bună voie sau o intervenție  directă a decidenților  vremii în ideea  eliminării  sociale a acestuia.

·       Finalitatea unui astfel de proces poate fi una tragică pentru persoana în cauză și grupul său de interese  sau una juridică , cu aceleași consecințe previzibile. În unele scenarii , deteriorarea carierei, a poziției publice și a trecerii în derizoriu a activităților anterioare sunt iremediabile.

      Demersul teoretic, realizat în coordonatele propuse, va demonstra că în evoluția noastră istorică unele evenimente și întâmplări ce au vizat personalități  puternice ale vremii s-au construit după același  model, doar formele de exprimare fiind diferite.

     Execuția socială reprezintă un proces complex , bine structurat,prin care lideri formali sau informali, globali, zonali sau naționali, ce au impact major asupra diverselor componente ale vieții sociale, sunt eliminați din viața publică în urma unor acțiuni discrete sau directe. Justiția poate fi uneori interfața justificativă în finalizarea  acestor măsuri de eliminare socială. La capătul unui astfel de traseu perspectivele sociale ale persoanei in cauză sunt anihilate total. Fenomenul social supus analizei nu include asasinatul, lovitura de stat sau alte forme de manifestare , vizibile sau mai puțin vizibile, a violentei  fizice îndreptate împotriva  unei persoane publice exercitate de o autoritate a statului sau de diverse grupuri sociale.  Actorii sociali implicați sunt uneori detectabili, iar în alte situații dominantele execuției sociale rămân necunoscute, în sensul identificării motivațiilor și a instrumentelor ce au transpus în practică o  predicție subversivă  îndreptată împotriva unei persoane ce se dorește a fi eliminată social. Confuzia, ignoranța și capacitatea redusă de analiză și sinteză a receptorilor, dezinformarea şi manipularea  practicată de emițători asigură succesul acestor tipuri de procese sociale. Dezvoltarea excepțională, în ultimele decenii, a canalelor de comunicare electronică, în diversele forme de manifestare, asigură pragul necesar de satisfacție a unei mulțimi sau unor grupuri interesate de ”adevăr și justiție socială.”

     Execuția socială, înțeleasă ca un proces psiho-sociologic, nu se poate realiza doar prin mijloace rudimentare. Instituția execuției sociale implică o coordonare voită, mai mult sau mai puțin transparentă, a unor segmente specifice vieții publice. Există o listă lungă de personaje, de-a lungul istoriei, personaje de prim rang care au fost supuse unor procese de execuție socială urmate uneori si de lichidarea fizică. Procesul lui Jacque de Molay, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri, care a durat șapte ani (1307-1314), fiind instrumentat de Papa Clement al- V-lea și Filip cel Frumos, regele Franței, este considerat de mulți experți și istorici  ca primul proces politic din istorie. În final, Marele Maestru a fost ars pe rug, printre altele şi pentru „erezie”,în piața publică. Creatorii spirituali ai Ordinului au dispus distrugerea fizică și morală a acestora. Motivele reale de ordin politic si religios nu sunt nici pana azi clarificate în totalitate. Peste aproape trei secole savantul, teologul și filozoful Giordano Bruno va avea același destin, cu final dramatic tot în piața publică. Nu a fost acuzat de susținerea teoriei heliocentrice, ci tot de… erezie. Construcțiile sale teoretice cu caracter teologic și filozofic reprezentau o amenințare pentru dominanta creștină a Europei occidentale.

     Revenind la timpul prezent, controlarea și asigurarea eficienței necesare într-un astfel de proces impune existența în paralel a cel puțin două tipuri distincte de activități:

·       Componenta judiciară ce trebuie să justifice măsurile punitive  sau eliminarea psiho-socială care nu este susținută  întotdeauna cu probe sau argumente irefutabile. Elementele de referință au multe conotații extrajudiciare, ancorate in anumite realități palpabile, iar finalul acestui demers impune execuția socială silită. Concomitent, sub presiunea acestui demers, o parte a acestor persoane își retrag afirmațiile de ordin politic, religios, științific  sau de altă natură sau se retrag din spectrul vieții publice. Umilirea publică și căderea în derizoriu asigură excluderea socială a acestora, în folosul unor  interese mai mult sau mai puțin vizibile.

·       Cealaltă interfață alimentează permanent, cât timp este nevoie, opinia publică, mass media, mulțimile cu informații false, zvonuri și speculații multiple. Impactul creat este unul major pentru subiect și familia acestuia.

          Începând cu evul mediu, continuând cu capitalismul și comunismul, revenind la neocapitalismul zilelor noastre ce se manifestă sub forma globalizării, vom întâlni numeroase exemple.  În evoluția societăților umane s-au regăsit astfel de probleme. Personajele supuse acestui proces sunt, în general, cele ce deranjează sistemul, iar operațiunile derulate împotriva acestora (uneori  discrete) sunt arhetipuri utilizate de-a lungul istoriei prin raportare la orice tip de putere exercitată. O listă sumară, fără pretenția de exhaustivitate, ar include o multitudine de situații și personaje .

       Demersul inițiat ridică și o serie de întrebări. Spre exemplu, dictatorii din diversele țări ale lumii au fost supuși unor procese de execuție socială? Studiile de caz au identificat situații contradictorii la aceiași grupă  de probleme. Raspunsurile afirmative s-au compensat cu non interveția sau pasivitatea acceptată.

 În această perspectivă  personaje care au servit sistemul cu rigoarea impusă de coordonatele unei dictaturi și nu au creat probleme  “umbrelei protectoare” au ieșit lejer de pe scena istoriei atunci când vectorul extern solicita imperios acest lucru. Generalul-dictator chilian Pinochet, în mandatul căruia au “dispărut” cateva zeci de mii de civili( inclusiv americani )  a avut prea puțin de suferit din partea justiției.

   Idi Amin, sângerosul dictator din Uganda și-a masacrat peste un milion de concetățeni. După ce a fost disponibilizat” de la putere, a trăit liniștit în Arabia Saudită până în anul 2003. Exemplele ar putea continua. Toți conducătorii fostelor țări comuniste care au trimis trupe în Cehoslovacia (1968) au părăsit puterea  fără dificultăți. Franco și Salazar, ultimii dictatori europeni occidentali au rămas la putere până la sfârșitul vieții (mijlocul anilor ’80).

     În societățile moderne, procesul execuției sociale a devenit unul mai sofisticat, iar derularea acestuia este de regulă unul pe termen scurt sau mediu. După identificarea țintei, se pun în mișcare elementele din spațiul social și public ce vor îndeplini misiunea. În a treia fază, se cuantifică rezultatele acestei activități sociale.

Etapele unui astfel de proces de execuție publică în planul vizibilității presupun:

·       Pregătirea  populației sau a mulțimilor, mai mult sau mai puțin ignorante, de regulă prin diverse canale mass-media, prin transmiterea de informații ce pot afecta imaginea  publică a unui lider sau a unui vector din spațiul public. Încep avertismentele , scurgerile de informații pe surse, utilizarea zvonurilor etc. Familiile suportă  o parte din oprobiul public. În acestă fază se vizează poziția socială a persoanei, inclusiv imaginea  acestuia în spațiul public. Semnalele transmise pot fi directe sau voalate, iar bursa zvonurilor este continuu alimentată, inducând mulțimii sentimentul unei credibilități minimale a informațiilor puse în circulație.

·       Într-o altă etapă, cand nu apare feed-back-ul așteptat, (intenția de a părăsi demnitatea deținută sau recunoscută, retragerea din viața publică, etc) apar elemente și coordonate informaționale cu impact mai ridicat  în spațiul public. Este momentul primului grad de avertizare publică: apar amenințările, sugestiile cu potențialele răspunderi penale, iar media continuă să țină subiectul în atenția opiniei publice; în paralel apar, spontan sau nu, grupuri de susținători și contestatari. Actorii sociali pot fi mulțumiți. Începutul excluderii sociale reprezintă primul pas al execuției sociale.

·       În această fază, ca o ultimă soluție, se apelează la interfața judiciară. Nu există nici o certitudine că evenimentele se vor estompa în urma acestei activități, ci doar o anumită presupunere că persoana vizată va fi încet, dar sigur împinsă spre marginalizarea și excluderea acesteia din viața socio- politică. Într-o situație extremă, partea interesată va utiliza orice acțiune formală sau informală care să asigure în cele din urmă eliminarea socială a persoanelor devenite total incomode sau indezirabile.                    

          Odată ce scopul a fost atins, instrumentele sistemului sunt trecute în adormire. Ce se întâmplă cu cei care refuză alternativa autoeliminării publice , retragerea unor afirmații sau gesturi ce au deranjat sistemul, sfera zonelor de influențe geopolitice sau de altă natură? Vedeți cazurile consemnate de istorie! Putem identifica și alte cazuri, cand anumite persoane, de-a lungul existenței lor, în anumite perioade  au fost elemente importante în sustinerea sistemului. La un moment dat, prin modificarea intereselor zonale sau a sferelor de influnțe, acești actori sociali devin inutili. Ce se întamplă cu ei? Răspunsurile pot fi multiple, fără a putea identifica o paradigmă a acestora. Avem o singură certitudine: sistemul elimină inconvenientele și pe cei care le susțin, indiferent de metodele şi instrumentele utilizate.

Când se impune execuţia socială, înțeleasă ca un proces social complex și dinamic? În ultima fază a acestuia . Eliminarea socială (cu sau fără componenta fizică) dă satisfacție opiniei publice, unor grupuri sociale, mulțimilor sau adversarilor din umbra, fiind singura alternativă viabilă  ce poate susține atingerea unor deziderate.Execuția socială poate îmbrăca forme diferite de manifestare. Scopul a fost atins.  Planul a functionat. Nevoile strategice/conotații multiple/ sau de altă natură vor apela la acest proces ori de câte ori este nevoie.

Domnul DSK, fostul director al F.M.I., a plecat (pentru un presupus viol),postul fiind ocupat de doamna Lagarde. DSK a acceptat să consilieze guvernul în exerciţiu al Greciei falimentare.

    Intre timp, David Petraeus unul dintre cei mai titraţi generali americani, directorul în exerciţiu al C.I.A.( pană spre sfârsitul anului 2012) şi-a înaintat demisia realesului preşedinte Obama, invocându-se de către presă o presupusă relaţie extra-conjugală cu o jurnalistă angajată să-i scrie biografia. Am asistat  la o autoexecuţie socială. Aceasta formă specifică de execuție socială rezolvă aparent, pe termen scurt, criza de imagine a unui important actor social prin relaționare cu presiunea opiniei publice și a mass-mediei. Evaluarea finală și comensurarea consecințelor va fi posibilă doar într-o determinare temporala pe termen mediu sau lung.

   Putem invoca și regula excepțiilor. Dinamica evenimentelor contemporane impun,spre exemplu, în cazul luptei antiteroriste, și realizarea unor execuții sociale necesare prin raportare la susținatorii globali ai terorismului islamic. Cazul Bin Laden este cel mai spectaculos. Dincolo de derularea fizică a evenimentelor,în planul vectorului de imagine, SUA au avut de câștigat. În această dimensiune trebuie înțeleasă execuția socială în acest caz.