BILEŢELUL LUI CHURCHILL

BILEŢELUL LUI CHURCHILL

 

Odată cu atacarea U.R.S.S-ului, la 22 iunie 1941, de către Germania nazistă şi aliaţii ei, inclusiv Romania, s-a deschis şi ultima barieră a globalizării războiului, după ce anterior, prin ocupaţii şi alianţe, aproape întreaga Europă (cu excepţia Marii Britanii) era îngenunchiată de o armată ce părea invincibilă. Oazele de neutralitate de pe continentul european erau disputate la nivelul războiului subteran de către toţi beligeranţii. Problema sferelor de influenţă reprezenta o dispută pe viaţă şi pe moarte, susţinută atât pe calea armelor, cat şi prin mijloace mai puţin convenţionale.

Marii Aliaţi ai coaliţiei antifasciste au inclus Romania, alături de Grecia, Bulgaria, Iugoslavia şi Ungaria în ceea ce geografic se considera a fi Europa est-centrală. Anul 1944 a  reprezentat cea mai importantă perioadă a negocierilor şi trasarea coordonatelor palpabile ale sferelor de influenţă în această parte a Europei în etapa postbelică. Romania şi Grecia au stârnit interese meschine, de ordin geostrategic Marii Britanii. Trio-ul Churchill-Stalin-Roosevelt direcţionau ghilotina împărţelii postbelice, atât prin negocieri directe, cat şi prin intermediul experţilor[1]. În paralel, englezii, au purtat discuţii separate direct cu sovieticii, fără ştirea americanilor, din dorinţa de a-şi conserva influenţa geostrategică majoră în zona Mediteranei.

Să redăm din memoriile lui Churchill :

„Să reglăm afacerile din Balcani. Armatele voastre se află în Romania şi Bulgaria. Noi avem interese, misiuni şi agenţi în aceste ţări. Să evităm fricţiunile, pe motiv că nu au nici o raţiune. În ceea ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, ce-aţi zice de o predominanţă a voastră în Romania de 90%, de o predominanţă a noastră de 90% în Grecia şi de o egalitate, câte 50%, în Iugoslavia”[2]. „Negociere purtata în 9 octombrie 1944, România fiind la data aceia în tabăra coaliţiei anti-naziste”

In timp ce i se traducea lui Stalin, omologul britanic recunoştea că a aşternut pe o coală de hârtie:

ROMANIA
 
Rusia 90%
Altii 10%
GRECIA  
Marea Britanie (in acord cu SUA) 90%
Altii 10%
Iugoslavia 50%-50%
Ungaria 50%-50%
Bulgaria  
Rusia 75%
Altii 25%

 

 Stalin a primit biletul, l-a citit şi a bifat cu un creion albastru acordul său. Aşa s-a scris istoria postbelica în Europa est-centrală. Inițial, SUA, prin secretarul de stat C. Hull nu agreau astfel de înţelegeri. În final, americanii au avut un singur amendament.”Reţeta” va fi valabilă doar în timpul ostilităţilor. Afacerea Grecia în schimbul României s-a parafat la Kremlin, informal, într-o seară târzie de toamnă a anului 1944, prin intermediul unui bileţel buclucaş (găsit în arhivele britanice), avându-i protagonişti pe Stalin şi Churchill.

 

 

Bileţelul de hârtie urma sa fie însoţit ulterior, de o scrisoare adresată lui Stalin, care ar fi trebuit să includă argumentele necesare parafării înţelegerii. Churchill nu a făcut acest gest, deşi în arhive s-a găsit o ciornă a acesteia. Ceea ce s-a consimţit la Moscova în 9 octombrie 1944 nu a mai constituit o prioritate pentru negocierile ulterioare de la Yalta şi Postdam. ALEA IACTA EST!

Cinic, dar cu obiective clare geostrategice pentru interesele Imperiului Britanic, Churchill a adoptat „cheia britanică” pentru ai fi pe plac lui Stalin, într-un moment în care se negocia relaxat viitorul Europei est-europene. Consecinţele asupra României şi a celorlalte ţări din zonă sunt bine conturate.

Ø  menţinerea unui status quo postbelic a unora dintre prevederile pactului Molotov-Ribentropp;

Ø  intrarea în zona de influenţă sovietică, cu acordul tacit si apoi explicit al Marii Britanii şi SUA;

Ø  procentul de 90% influentă sovietică asupra României este cel mai ridicat prin raportare la celelalte ţări din zonă;

Ø  În mod evident, această partajare istorică, a avut consecinţe asupra tratatului de pace postbelic, prin care Romania nu a obţinut statutul de ţară cobeligerantă, cu toate consecinţele ce au decurs din acest statut.

 

Romanii au aşteptat în zadar  o debarcare anglo-americană în ţara noastră, iar rezistenţa anticomunistă postbelică nu a avut nici o şansă de reuşită.

 

O scenă din teatrul absurd:

Churchill:

  -Să ardem această hârtie ( bileţelul cu procentele-s.n.)

Stalin:

  -Nu, păstreaz-o![3].

 

Churchill a ascultat, iar Stalin a asigurat istoriei dovada materială a târgului cu popoarele zonei.



[1] G. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, volumul 1,1988, pp.305-327. A se vedea, G. Buzatu, Din istoria secretă…, volumul 2, Editura enciclopedică,1995

[2] G. Buzatu, vol.1, op. cit. p.307

[3] G.Buzatu, op. cit. pp.307-308