Glasurile Neamului nostru, ce strabat Cerurile si Fiintele...

Glasurile Neamului nostru, ce strabat Cerurile si Fiintele, ce IL aud,IL simt,IL cred si au speranta ca a fost si va fi realizabil

 

Fenomene şi procese fundamentale se înlănţuiesc, se unesc, nasc şi se despart, segmentând arcul măreţului TIMP în secunde, ere, ani, milenii, perioade şi cicluri de viaţă, in orice colţ al Universului văzut şi nevăzut.

Undeva pe acest arc măreţ, au poposit pe aceste locuri, de undeva, din celulele arhetipului OM, străbunii noştri, cu misiunea de a împleti strafulgerările neobositului spirit, cu chemarea continuă a materiei şi a pecetlui la capătul Timpului, prin urmaşi, Unirea acestora.

Pentru aceasta grea şi magnifică misiune, substanţa lor cerească şi pământească, a alergat între beţia bucuriei şi speranţa jertfei împlinite, punând granitul sudorii şi împietrirea lacrimei, ca fundaţie a drumului în Univers, via Pământ. Calea a fost bătută şi bătută, lăsând Glasuri de învăţătura pentru noi, ce au devenit legi nescrise.

Primul Glas ne spune: ,,faceţi toate lucrurile pe care Creatorul vi le cere’’. Noi aşa am făcut, am stramutat stânci şi am zidit cetăţi. La Costeşti şi Blidaru, la Feţele Albe şi Sarmisegetuza Regia, am şlefuit piatră prin alchimia sufletului, săgeţile minţii şi grosimea palmelor, şi am legat-o în strânsori de copaci vii şi silica pământului galben şi s-au născut cetaţi în umbra munţilor şi în dogoarea cerurilor în care am trăit.

Am pus stăvilare la ape şi le-am îndrumat cursul cu şoapte prin inima cetăţilor, lăsând gurii însetate, gustul zăpezilor şi ploilor călătoare. Am pus foc in stâncă şi care s-a topit, a ajuns la brâu sabie, la gât podoabă şi în mână unealtă, în funcţie de culoare şi tărie, de nevoie şi dorinţă. Şi tot aşa am lăsat semne, de la Nordul friguros până la Sudul secetos, pe o lăţime de zile şi zile privire.

Al doilea Glas strigă: - ,,când oboseşti, dă jos noroiul trupului şi mirosul greu al sufletului de vrei să mergi mai departe". Noi am ţinut curăţenia trupului şi sufletului înainte ca Marii Trimişi ai Timpului, să o reverse prin Cuvântul Lor în lumea pământească. Am purificat, am purificat cuvânt şi limbă, ce trecători din cele patru zări le-au amestecat printre duhoarea ierbii răului şi le-au scuipat în haos şi aşa s-au pierdut.

De la Răsărit la Apus, inima a admirat măreţia Creaţiei, hrănindu-se cu sentimente, de implinire. Din când in când, nori grei, au întunecat şi inimă şi suflet, iar colţii Fiarei au îngrădit libertaţi de spirit, dar,..., totul este trecător.

AI treilea Glas, reverberat din una din Constelaţii îndrumă: ,,căutaţi esenţa lucrurilor, cercetaţi-o, cunoaşteţi-o şi apoi, exprimaţi-o s-o afle şi ultima zală a voastra"... şi aşa am aflat de ce creşte iarba, de ce înfloresc pomii, de ce vântul răscoleşte văzduhul, de ce soarele se plimbă pe boltă, de ce după noapte întotdeauna vine zi...? De ce? E întrebarea pe care v-o lăsăm moştenire, sădiţi cu ea clipele, ca să aflaţi.

Al patrulea Glas, domol, dar clar, arată ,,bucuria bucăţilor mari şi mici de suflet, daruite temnicerului din lucruri". Mii de ani a dăinuit sufletul nostru în lutul modelat de palmele noastre, până s-a retras la chemarea stelelor, şi ruinele au mâncat gândurile din ele. Şi atunci,…, ne bucurăm fiecare de fiecare, fiecare de casa celuilalt ca un binevenit. Şi atunci ne-am ajutat să construim gândul cel mai măret al fiecăruia din noi. Aşa a curs pe sub poale de munţi şi văi, doină şi tanguire, ce unduiau mii şi mii de urechi deschise. Tot aşa fiori din fluier şi caval au ridicat în poiene şi la răscruci de sate, picior de bărbat şi femeie, ce, din când in când, numai fântânile le stingea focul setei din piept.

Iar sub umbra de nuc, bunicii cu păr şi bărbi albe, la apus de soare, în şoaptă povesteau nepoţilor taine din locuri în care ei se duc, iar nepoţii vin şi pe care voi azi le numiţi poveşti şi basme, legende şi poezie. În toate acestea şi în multe altele, voi, puteţi găsi sufletul nostru.

Al cincilea Glas relevă frumuseţea zâmbetului... ,,şi faptele voastre să lumineze în cele patru zări şi să se vadă în Cer şi pe Pământ". Noi aşa am născut frumuseţea şi virtutea ce ne-a împodobit sufletul, casa, cetatea, codrul, câmpia, apele, zborul păsărilor, şi coarnele boilor. Însă, mii de ochi din ape mlastinoase, din pustiuri ale urii, orbiţi de această frumuseţe au năvalit tulburând liniştea copiilor noştri...!

Al şaselea Glas ca un tunet se aude de pretutindeni,..., ,,luaţi Tărie din Bolta Cereasca şi apăraţi Lumina voastra ca să nu se stingă" !

Şi această Tărie se auzea ca un vuiet mare, ce curgea printre colţii lupului născut din zumzetul scutului şi al sabiei, de se înfricoşau zările. Toată fiinţa noastră se afla în ochii lupului atunci când, neamuri hâde la poftă, treceau hotarul orizontului nostru existential. Şi vuietul lui pleca din munţii de la apus, de la răsărit, de la miazăzi şi apoi atingea luciul apei din câmpii, iar paşii lui prelingeau în ţîrână, sânge roşu, unde primavara creşteau flori albe din lacrimile mamelor. Peste tot în Hiperboreea şi Pelasgia, sunt însămânţate lacrimi de mame ce strigă la voi. Auziţi-le! Ar putea fi victoria voastră.

Al şaptelea Glas are mirosul mirului de nard - „Închinaţi-vă victoriile voastre Cerurilor şi cereţi pecetluirea DOMNULUI". Să nu uitaţi asta! Că noi prinşi în lutul tălpilor, din când in când, am uitat. Deşi Kogaion-ul crescuse pentru asta, deşi Perzeu, Dorz, Sarmis, Deceneu şi Zamolxis s-au născut pentru asta şi ne-au învăţat la Academia dintre munţi. Cei mai de seamă fii, când împlineau vremea firii, işi frământau trupul, mintea, sufletul şi spiritul în albia holisticii din curtea Academiei. Mulţi au deţinut cheile porţilor ei, iar ultimul apărator al ei - Decebal - a îngropat cheia sub capul său ,desprins de trup. Pe sub porţile ei s-au plimbat sorbind spre răcorire, Mircea, Ştefan, Mihai şi ultimul, Constantin. Iar pentru ca oamenii să-i recunoasca şi-au zis ,,IO". Era titlul la absolvirea nepreţuitei Cunoaşteri rămase din Academie, era -Iubirea şi Înţelepciunea Omului celest. În zilele acestui veac, când Soarele vă plimbă spre întalnirea cu Vărsătorul, Academia işi va deschide porţile, iar voi sunteţi datori să cercetaţi Vrerea Domnului ca să vă puteţi petcetlui victoriile.

Al optulea Glas - Glasul destinului - zice: „dacă aţi înfăptuit toate Glasurile până aici, daţi-le statornicie şi stabilitate pentru că acesta este Adevaratul sens al Vieţii". Asta vă va ajuta să nu vă lăsaţi viaţa şi urmaşii, închişi între zidurile destinului.

Vegheati cu toţii, vegheaţi pe rând, ca să nu se piardă Glasurile şi fiecare clipire a voastră să o traiti în cele zise. Aşa veţi întrece,..., TIMPUL şi rănile nu vor mai naşte dureri. Numai durerea Facerii şi a Jertfei le veţi întâlni, acolo, lângă fantana cu cumpană, unde este Apa Vie din Râul Vieţii din faţa Tronului de Lumină...!

Al nouălea Glas nu se aude, dar vi-l spunem: ,,după botezul Apei Vii, va urma botezul Focului tainic si sacru, nevăzut şi veţi intra desăvârşiţi în Armonia Universală" - Şi Domnul va fi prietenul vostru şi veţi avea scaun la masă langă Zalmoxe, unde potirul nu seacă niciodată!

Al zecelea Glas există doar... ,,Acesta este Fiul Meu Preaiubit, ce Azi eu L-am Născut".

 Şi când auziţi fiecare Glas, să stiţi ca El va şi adus un Dar.

Primul Glas - .vă va aduce regate pe Pământ şi vă va pune Regi; al doilea Glas - vă dăruieşte din Panaceul Universal- Fundamentul Vieţii; al treilea Glas - vă va dărui Slava; al patrulea Glas - vă va scoate Victorioşi; al cincilea Glas - va însămanţa în voi Virtuţi născute din Piatra Filosofală; al şaselea Glas - vă va da Curaj şi Forţă în toate; al şaptelea Glas - va revarsa Mila Cerurilor peste voi şi ai voştri; al optulea Glas - vă va da Inteligenţa şi Înţelegerea Facerii şi Creaţiei; al noualea Glas - va sufla în voi Înţelepciunea Cereasca; iar al zecelea Glas - va întinde miliardele de Mâini Îngereşti şi vă va pune Coroana pe Cap!

Noi am auzit Glasurile şi în Fiinţa Neamului, am crescut, am înflorit şi am rodit. Şi sămânţa Rodului am pus-o în voi şi ea vă va Chema sub Glasuri prin... DOR .

 

                             Eu, cel ce am auzit Glasurile şi vi le fac cunoscute…,

Dr. ing. ŞTEFAN DUNA

 

 

Sursa: www.cinesuntem.eu