Traficul cu femei - între mit și realitate

Traficul cu  femei - între mit și realitate

Delia Radovan

Masterat

 Universitatea Autonomă Barcelona

 

 This article talks about  trafficking  women  but this time we will not refer to the presentation of statistical data  but we will analyze this phenomenon from a  criminological, empirical perspective în correlation with two complementary phenomenon: migration and prostitution.Is about the deficiencies of "trafficking women" about the appearance of the traffic, some personal reflections on prostitution, a presentation of a case study în Andalucia (Spain)and finally, although is not a " trafiquist "work it seemed înteresting to present  some official data both at an international level and in  Spain and Catalonial especially that I could count on the official information of  UCRIF.


 

Prezentul articol are ca temă “traficul cu femei” dar nu ne vom rezuma la simpla prezentare a unor date statistice ci vom analiza acest fenomen dintr-o perspectivă criminologică, empirică în corelație cu alte două concepte complementare: imigrația și prostituția. Este vorba despre deficiențele termenului”trafic cu femei”, despre apariția traficului, câteva reflexii personale asupra prostituției, o prezentare a unui studiu de  caz realizat în Andalucia (Spania)[1] și în final, deși nu este o lucrare “trafiquista”[2] mi s-a părut interesant să prezint unele date oficiale atât la nivel internațional cât și la nivelul Spaniei și Cataluniei mai ales pentru că am putut conta pe informațiile oficiale ale UCRIF[3].

 

Introducere

 

Traficul cu femei este corelat  pe de o parte cu prostituţia şi pe de cealaltă parte cu emigrația. Deși are ceva din cele două, conceptele nu sunt sinonime. Traficul implică întotdeauna  elementul obligației. Sau cel puțin așa ar trebui, deoarece, după cum se va vedea în această lucrare, de multe ori se vorbește în mod eronat despre prostituție sau emigrație folosindu-se termenul de “trafic” fără a se face diferențele necesare sau poate pur și simplu fără a se vedea realitatea.

Experiențele sexuale sunt foarte diversificate. Marea diferență se face între cele forțate și cele voluntare, femei care exercită prostituția cu consimțământ și cele care se văd obligate să o facă din diferite motive cum ar fi de exemplu necesitatea de a-și plăti costul călătoriei în țara de destinație.

Astfel, pentru a continua definiția, traficul în sens restrâns înseamnă că o femeie este obligată să lucreze în prostituție fără conșimțământ și fără a știi ce urmează să facă, fiind înșelată că va lucra într-un alt domeniu.

Prima observație a studilor empirice care contravine crezurilor populare a fost aceea că, deși rețelele organizate sunt cele mai populare în mass-media, în realitate ele nu sunt atât de numeroase cum se crede, ceea ce s-a găsit în schimb au fost un amestec de rețele organizate dar nu foarte coactive cu puternice interese economice, create pe relații de  amiciție sau familiale, caracterizate prin mari inegalități între femei și bărbați.

Poate că până la urmă preocuparea nu ar trebui să fie dacă sunt sau nu femeile obligate să se prostitueze, având în vedere că traficul cu femei este doar o mică parte statistic vorbind  din ceea ce am putea denumi ”munca sexuală la nivel internațional” ci ar trebui să ne preocupe alte teme cu mai mare aplicație practică pe care le vom vedea în continuare.

 

1.De ce “trafic’?

 

Așa cum deja am menționat unul dintre punctele principale al temei migrației femeilor pentru prostituție, subliniat de autorii care au cercetat mai îndeaproape problema este însăși denumirea de “trafic cu femei”. De ce să vorbim despre trafic când, dacă privim mai atent fenomenul, putem vedea că acesta este de fapt doar o modalitate de migrație internațională bazată pe necesitatea unei slujbe mai bine plătite și pe dorința de a avea o mai mare calitate a vieții?

 

Termenul de “trafic cu femei” (sau“trafic cu femei albe”cum a fost denumit inițial) apare la începutul secolului trecut, referindu-se la o “fata albă, tânără, inocentă înșelată cu promisiuni false și forțată să se prostitueze de un traficant de obicei străin”. Dar chiar și în  acea epocă autorii ajunseseră la concluzia că imaginea femeii-sclavă sexuală era mai mult un mit cultural căci foarte puține cazuri reale se ajustau acelei definiții.

În realitate, subliniază cercetătorii, această modalitate de a vedea migrația femeilor pentru prostituție ca trafic ascunde de fapt două mari temeri ale societății capitaliste: pe de o parte teama că străinii le vor invada țara și le vor ocupa locurile de muncă și pe de altă parte frica față de independența femeii și a sexualității sale.

O femeie imigrantă venită pentru prostituție era vazută fie ca o victimă fie ca o delincventă.

Cercetătorii[4] însă avertizează că acestea sunt explicații simpliste ale adevăratului fenomen, fără a lua în calcul autonomia femeilor, necesitățile lor, noua putere socială pe care o dobândesc prin faptul că vin singure, emigrează autonom, iar în țara de destinație se înfruntă cu un context al muncii bazat pe o economie subterană și informală. De aici pornește pe de o parte amenințarea la ordinea și ideologia societății capitaliste și pe de altă parte se pune sub semnul întrebării rolul tradițional al celor doua sexe.

Privind literatura de specialitate am găsit mai multe dezbateri care sunt încă pe agenda autorilor. O să enumerăm câteva dintre ele:

Este prostituția o muncă legitimă sau o violare a drepturilor umane ale femeilor? Această ultimă concepție definește ca și “traficată” orice femeie care exercită prostituția în afara țării sale, independent dacă a existat sau nu forță sau obligație, doar pentru că găsim și o a 3-a persoană implicată în deplasare. Prima concepție însă cere ca și condiție pentru existența traficului folosirea forței sau a înșelătoriei.

-Cât de important este conșimtământul femeii în definiția traficului? Și aici avem două extreme: de la autori care ne spun că existența consimțământul nu contează, femeile fiind asimilate copiilor, ele nu ar putea în viziunea lor să-și dea consimțământul pentru a lucra în industria sexuală, astfel încât chiar dacă ar consimți și nu am avea înșelătorie sau forța pentru ei este vorba tot de trafic. Celălalt grup de autori apără ideea conform căreia dacă nimeni nu le forțează pe femei să exercite prostituție nu este vorba de trafic (nici o femeie nu poate să-și dea consimțământul pentru a exercita o activitate forțată dar o poate face pentru a desfășura o activitate ilegală).

-Infantilizarea femeilor[5], includerea lor în aceeași categorie cu cea a copiilor (ca exemplu”Protocolul pentru prevenirea, suprimirea, sancționarea traficului cu persoane, în special femei și copii” dîn 2002 al Națiunilor Unite). Ce trăsături comune au de fapt femeile și copiii ne întrebăm? Mulți autori au demonstrat că infantilizarea femeilor este o formă de a le reduce libertatea fiind rezultatul unor culturi depășite și a fricii față de asa-zisa amenințare a autonomiei sexuale a femeilor.

Ne întrebăm totuși: oare această modalitate nerealistă de a le asocia pe femei fie cu copiii fie cu niște biete inocente “traficate” nu este  doar o modalitate de a restricționa intrarea imigranților sub pretextul că “cel mai bine”  în cazul prostituatelor  este să fie repatriate? Dacă nu ar fi așa, statul ar trebui să le acorde drepturi pe care poate nu vrea să le acorde.

Dacă privim mai îndeaproape fenomenul prostituției găsim numeroase dubii cum că aceasta ar fi egală cu o relație de sclavie. De ce vorbim doar de victime și explotatori? Oare nu există sentimente, emoții, dorințe dincolo de retribuția economică? Ne găsim în fața unei  palete largi de situații, prostituția este un fenomen complex (social, emoțional, economic) de aceea ar fi  artificial să prezentăm totul ca pe o relație de schimb sex contra bani în care bărbatul plătește și femeia își vinde corpul. Și încă un argument: chiar și  termenul de prostituție este o creație a societății de consum, o valorificare care s-a dat unui anumit tip de relații, relații care în alte țări mai ales în America Centrală și de Sud există, dar nimeni nu le numește prostituție, nimeni nu le etichetează (nici femeia și nici clientul de obicei turist nu denumesc relația care combină activitatea sexuală în schimbul unui beneficiu ca “prostituție”).

Oare nu e posibil ca și prostituatele să simtă plăcere? Multe dintre ele vorbesc despre faptul că trăiesc perioade mai lungi cu clienții lor și deși relația sexuală este una importantă nu este totul. Toți cei implicați în investigațile făcute în America Latină și Centrală ne asigură că majoritatea clienților vor să simtă și să vadă lucruri noi: dorința nu are frontiere, rasă și nici clasă. Oare așa numita prostituție nu este mai mult decât o relație între bărbații “brutali” care plătesc  pentru plăcere carnală și femeile supuse care “îi suportă” sau dacă suntem moraliste, femei de joasă speță care fac o muncă “murdară” pentru a câștiga mulți bani? Nu este ceva mai profund decât atât? Bărbați care caută ceea ce nu găsesc în viețile lor pline de rutină, în țările lor prea capitaliste și femei care dincolo de beneficiul economic își doresc ceva nou, diferit.

În acest sens autorii  recomandă că ar fi mult mai realist să se folosească  termenul de “migrație pentru muncă” a femeilor acesta fiind un fenomen mult mai amplu și nu atât “trafic cu femei” care este unul mai restrâns. Pe de alta parte prostituția ar trebui văzută ca un fenomen internațional cu elemente comune care se caracterizează prin următoarele trăsături: o dezvoltare rapidă și o diversitate a industriei sexului, prezența atât a prostituatelor naționale cât și imigrante, o mai mare mobilitate, existența unor organizații criminale.

 

2. Cum a apărut? De ce o fac și ce s-a făcut pentru ele?

 

Există mai multe motive contextuale care explică implicarea femeilor (provenite mai ales din America Latină și Africa) în muncă în general și în migrație pentru munca în special (domestică, sexuală sau industrială): criza economică, creșterea sărăciei, apariția noilor tehnologii care a redus folosirea forței de lucru umane. Așa cum a zis foarte bine Kempadoo[6], factorii care determină prostituția sunt: circumstanțele politice, economice și sociale într-o lume “globalizată, capitalizată și cu o mare hegemonie colonialistă și misogină”. Altfel spus, cauzele sociale ale prostituției sunt în primul rând sărăcia și somajul (fie că vorbim de criza financiară din Asia sau de dislocațiile și limitările care au caracterizat tranziția de la socialism în economiile din Europa de Est.)

De asemenea, nu trebuie uitat faptul că atât munca sexuală, cât și cea domestică sau industrială au o mare relevanță în America Latină, fiind parte din contextul social și economic de acolo (de exemplu în Curacao, Guvernul a legitimat migrația pentru munca sexuală pe o perioadă de 3 luni într-un loc numit “Câmpul Vesel”, fiind vorba de așa numita “migrație ordonată”).

Iar dacă vorbim de Asia, trebuie luate în seamă ca și cauze  anumite politici macroeconomice ale diverselor guverne care au contribuit la creșterea industriei sexului (nu în mod direct ca promotori ai prostituției, ci indirect prin politici de promovare a muncii ieftine pentru industralizare orientată către exporturi, exportul muncii feminine în străinătate, dezvoltarea turismului, abandonul zonelor rurale, lipsa securității sociale).

Și nu în ultimul rând trebuie amintit că amploarea pe care a luat-o migrația internațională în a doua jumătate a secolului trecut dinspre țările sărace spre țările bogate a fost rezultatul direct a altor două fenomene: o structură economică globală într-o continuă schimbare și creșterea posibilităților de mobilitate. Astfel începând cu anii ‘70 au existat creșteri semnificative printre femeile care emigrează singure în căutarea de noi perspective pentru supraviețuire și pentru sustinerea famililor lor în țara de origine (se vorbește tot mai mult  de feminizarea emigrației).

Femeile imigrante lucrează mai ales în serviciul domestic sau în economia subterană, singurele domenii conciliabile cu statutul de rezidență, un procentaj important în prostituție, ambiguitate care nu le permite un contract de muncă necesar pentru intrarea în “normalitate”. Astfel,  multe dintre femei rămân invizibile, irelevante.

Urmărind atitudinea oficială față de prostituție aceasta este de două feluri, nici una prea convingătoare: una misogina (femeile sunt exploatate în relații inegale de putere) și una critică la adresa societății de consum.

În ceea ce priveste politicile migratorii, tendința la nivel internațional este una restrictivă, de denunțare a acțiunilor criminale, ceea ce vine în contradicție cu interesele și necesitatile multor femei: mai multă reglementare din partea statului, mai multă responsabilitate din partea imigrantului, mai puțină autonomie pentru el. Practicile de protecție, de exemplu deportările în Anglia, cererea de a deține un document de identificare doar prostituatelor (în Olanda), extinderea termenului de traficant tuturor persoanelor care ajută o femeie să emigreze în scopuri sexuale, par mai mult decât orice o formă de a intezice intrarea imigrantelor nedorite decât de a le proteja.

Și ne întrebăm: oare viziunea care există asupra prostituției nu este încă una foarte moralistă și superficială care ne permite să vedem doar o fațadă a acesteia? Încă o dată este important de subliniat că deși pot exista femei înșelate există și multe care știu foarte bine ce urmează să facă și pentru care prostituția nu este o muncă nouă.

 

3. Distracție, muncă sau profesie?

 

Pentru a putea vedea dacă prostituția este o distracție, o muncă sau o profesie trebuie să se recunoască în primul rând faptul că femeile au capacitatea de decizie asupra posibilității de a oferi servicii sexuale. Dacă nu o facem atunci reducem prostituția la ideea de sclavie și exploatare sexuală. Această etichetă  prin care femeia este devalorizată o împiedică să fie acceptată de societate. Din punctul de vedere al cercetătorilor care au realizat analize riguroase în mai multe colțuri ale lumii (atât în Europa cât și în America Latină sau Asia) răspunsul pare același: prostituatele dispun de tot atâta capacitate de discernământ ca și femeile care lucrează în oricare altă profesie. Prin urmare viziunea pe care o avem despre ele ar trebui să fie una mai realista: femei care știu ce fac, care deși fac acest lucru pentru bani relația cu clientul este mult mai complexă, nu doar un schimb de bani contra sex atât pentru ele cât și pentru clienții lor, prin urmare ar trebui să fie acceptate și să aibă aceleași drepturi ca oricare altă femeie dacă acesta este genul de muncă  pe care decide să-l realizeze. Poate că, spre deosebire de noi, ele nu sunt atât de sensibile, sau de pudice, sau de moraliste și nici nu regretă să-și vândă corpul. Pur și simplu o fac și este decizia lor!

De ce ni se pare atât de greu să vedem sexul ca pe oricare alta profesie? Am încercat să fac un exercițiu de reflexie, abordând unele dintre ideile și prejudicile morale și religioase ale societății noastre:

  1. ”Pentru că nu este moral”. (Cine spune ce este sau nu moral? Există societăți unde fumatul pe stradă sau ieșitul în oras este imoral după o anumită oră, vezi Maroc).
  2. ”Pentru că este contra demnității umane, o fac pentru bani deși nu le place”. (De unde știm că le place sau nu? O prostituată, protagonistă unui interviu, fiind întrebată dacă femeile fac acest lucru pentru că le place a raspuns:”Este o muncă care are recompensele ei, nu se poate nega. Sunt momente când se plânge și altele când se râde, ca în orice dat, dar o să-ți zic un lucru: o femeie “de viață” are mai multe oportunități de bucurie decât să spunem, de exemplu, o dentista, un medic, ca să zic ceva”.
  3. ”Pentru ca majoritatea provin dintr-o clasa socială joasă (cele care se văd) și asta le face depreciabile pentru că sunt vulgare”. (Și pe cele de lux  nu le vedem?)
  4. ”Pentru că vor mulți bani într-un timp mai scurt ”(Da, dar nu este o muncă ușoară și de multe ori nici nu se câștigă atât de mult)
  5. ”Pentru că nu au o slujbă demnă ca noi toți ”(Cine spune ce e demn și ce nu? Și pe lângă acest aspect multe dintre ele nu au posibilitățile noastre materiale, intelectuale, nu au alte posibilități profesionale, trăim într-o societate unde bogațiile sunt împărțite inegal ceea ce generează frustrări economice și sociale).
  6. ”Caută ceva ușor ”(E chiar atât de ușor să te supui atâtor pericole, să suporți clienți?)
  7. ”Pentru că sunt ciudate și exagerate, se îmbracă vulgar și nu vrem să le vedem aproape dezbrăcate pe stradă, ne e frică de ele ”(Nu este oare o problemă a noastră de acceptare?)

În societatea actuală există un nume paradox: munca este baza stimei de sine și a considerației sociale, dar în același timp prostituatelor li se neagă dreptul de a avea o slujbă recunoscută de lege ajungând să fie confundade cu cerșetori, delincvenți și alți inadaptați. Sunt ele oare inadaptate? Au o ocupație, își oferă corpul pentru servicii sexuale în schimbul banilor tranzacție ce reprezintă o relație de consum–rentabilitate din care obțin niste venituri.

 

4. Ce ar trebui de fapt făcut pentru ele?

 

Autorii ne fac câteva recomandări[7]:

■ abandonarea  ideilor de victimizare și a curentului “trafiquist” și acordarea  adevăratei importante muncii domestice și sexuale așa cum s-a făcut de exemplu în cazul violenței domestice pentru că în acest mod să li se respecte femeilor drepturile umane și laborale;

■ revendicarea de către imigranți și organizațiile lor a ceea ce guvernele nu vor să vadă;

■ continuarea luptei împotriva închiderii frontierelor și atentarea  la drepturile umane.

 

Abordând o eventuală paradigmă a globalizarii prostituției apar prímele contradicții deși bărbații care merg în țările din vest, mai dezvoltate, pentru a căuta o slujbă mai bună au dreptul recunoscut de a o face, prostituatele, în același context nu au dreptul să emigreze pentru a munci acolo unde au mai multe beneficii și mai bune condiții de muncă .

 

5. Situația prostituatelor imigrante în Spania (studii realizate în Andalucia)[8]

 

În Spania compoziția lumii prostituției s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani. Pe de o parte îmbunătățirea situației muncii a femeilor spaniole a facut ca multe dintre ele să renunțe la prostituție. Pe de altă parte imigrația femeilor străine (mai ales din Maroc, America Latină, Europa de Est, Zona Subsahariană) a determinat că în zilele noastre, în comparație cu acum 15 ani când prezența în prostituție a femeilor spaniole era mult mai semnificativă, să existe, de exemplu, baruri exclusiv cu femei marocane și din țări subsahariene.

 

Compoziția

 

Dacă aruncăm o privire asupra principalelor caracteristici ale prostituatelor care se găsesc în Andalucia putem să rezumăm următoarele:


·       este vorba de femei tinere (între 24 și 33 de ani),


·       străine


·       singure sau divorțate


·       jumătate din ele au copii


·       nivel de studii mediu


·       majoritatea fără serviciu în țara de origine


·       o mare parte din ele au început să lucreze în Spania în anul 2003


·       de obicei trăiesc cu chirie


·       un 94% nu consumă droguri iar jumătate din ele au asigurare medicală.

Sursa UCRIF, 2009

O altă caracteristică importantă a femeilor prostituate este că nu sunt foarte bine integrate în familia de origine, aceasta neavând un control social asupra lor din cauza problemelor familiale ceea ce produce o dezlegare de normele sociale.

Principalele zone de proveniență sunt:

America Latina-70%-Columbia, Brazilia, Ecuador, Republica Dominicana

Subsahara-16%-Nigeria, Camerun, Sierra Leona, Senegal, Sudan

Europa de Est-7%-Romania, Rusia, Bulgaria

Magreb-5%-Maroc

Comunitatea Europeana-2%.

Sursa: UCRIF, 2009

 

Cazul Maroc

 

În Maroc există multă prostituție și din păcate multe femei aleg acest mod de viață, dar există și multe diferențe mai ales în ceea ce privește lipsa organizării și caracterul ascuns al “activității sexuale”. Prostituatele care vin de acolo în Spania o fac în principal din cauza unei necesități economice (șomajul în rândul femeilor este alarmant, lipsa oportunităților și al accesului la recursurile sociale, politice, lipsa libertății sexuale sunt alte câteva caracteristici ale unei societăți care nu pare să ofere prea multe tinerilor).

Femeile din Maroc sunt de fapt martorii trecerii de la o societate tradițională la una modernă, este diferență dintre o țară cu o legislație destul de tolerantă cu prostituția și unde salarile sunt mai mari și alta unde prostituția este urmarită de Poliție (în Maroc prostituția este aproape întotdeauna clandestină, în timp ce în Spania e organizată în jurul cluburilor.)

Ceea ce diferențiază cel mai mult piețele din Spania este tolerantă, organizarea (în principal în case și cluburi), prețul de asemenea poate diferi destul de mult (între 12 € în Maroc și 120 € în Spania pe întâlnire, depinzând bineînțeles de locul unde se lucrează: pe stradă, în club). În Spania prostituția nu este interzisă în timp ce în Maroc prostituatele sunt urmărite de Poliție și sunt de obicei obiectul misoginismului și a stigmatizarii culturii tradiționale (de multe ori nici nu sunt plătite, sunt foarte rău văzute de societate, bărbații își bat joc de ele). În timp ce în Spania criteriul de selecție și de plată este naționalitatea (cele mai căutate sunt cele din Europa de est și din America Latina, există mult rasism în lumea prostituției ne avertizează astfel autorii). În Maroc criteriul este aspectul fizic.

O simplă privire asupra vieții femeii marocane te cutremură: pierderea virginității este cauza pierderii oportunității de a contracta o căsătorie. Ceea ce guvernează viața oamenilor  este religia  și “ce spune lumea”, femeile nu au libertate până la 50 de ani (sunt căsătorite și dirijate de familile lor). Nu este obligatoriu ca o femeie să practice prostituția ca să fie numită prostituată, doar fumatul pe stradă sau consumul berii mai ales după ora 22.30  constituie  probe suficiente că să se considere că persoana respectivă va oferi servicii sexuale. Tinerii care vor să iasă și să se distreze o fac de multe ori în aceleași baruri unde se găsesc și prostituatele, neexistând alte locuri speciale pentru ei și ca atare sunt sancționați la fel de dur de societate.

În ceea ce privește munca la "negru", femeile participă cel mai mult  în domeniile  prostituției sau muncii domestice, adică munca “invizibilă”, lovindu-se astfel de lipsa de recunoaștere a pieții sexuale.

Pentru mine una dintre dileme este cum pot coexista credințele sociale și religioase ale acestor femei care culpabilizează și interzic sexul și prostituția (avem ca exemplu oprobiul care cade pe o femeie ce întreține relații sexuale înainte de a se căsători) și disponibilitatea pe care o au aceleași femei de a se dedica muncii sexuale în Spania sau în țara de origine. Oare necesitățile economice au câștig față de alte tipuri de credințe? Sau poate aceste credințe sociale într-un final nu sunt atât de asimilate de populație pe cât se crede?

O dată ajunse în Spania panorama nu este una foarte roz: multe femei se găsesc în imposibilitatea de a forma o familie și în somaj, iar prostituția apare ca o soluție rezonabilă. În afară de faptul că lucrează pe piața informală a sexului, se confruntă și cu situția de a fi imigrante fără acte. O altă mare problemă deloc de neglijat este ca multe dintre ele se îndrăgostesc de clienții lor, crezând că o să întemeieze o familia. Evident, de cele mai multe ori nu se întâmplă acest lucru.

Lipsa condițiilor sanitare aceptabile, lipsa actelor, exploatarea, carențele legăturilor sociale, dificultatea reinserției în alte zone ale muncii, copiii, violența sexuală a șefilor, prietenilor sau clienților, stigmatizarea, lipsa educației sexuale atât pentru ele cât și pentru clienți și mai ales “tăcerea”cauzată de frică  de Poliție și de expulzare sunt de fapt problemele principale cu care se confruntă femeile marocane din Spania.

 

Cazul latin

 

În cazul femeilor sudamericane prezența lor în Spania este una temporară, câteodată limitată la anumite luni (3 luni cât durează viza) și obiectivul lor este să economiseacă  foarte mult reducând cheltuielile pentru a putea ajuta familia din țara de origine. A emigra înseamnă a vrea să se emancipeze, să se îmbogățească și să acumuleze recursuri pentru viitor.

Dar, ca în cazul oricărei emigrante, de multe ori femeile se găsesc în ruptura cu proiectul inițial și cu planul de necesități și aspirații, întâlnesc noi situații și apar noi canale cum ar fi economia subterană. Nu trebuie să uităm că dincolo de fluxurile migratorii de multe ori ne găsim în fața unor inițiative personale, individuale.

Voluntar sau forțat, panorama internațională a prostituției include femei emigrante care ocupă spațiul femeilor locale din cauza puținelor posibilități ce muncă pe care le au la dispoziție, fiind de asemenea și foarte căutate de clienții occidentali.

 

6. Vorbind despre “trafic cu femei” în sens restrâns

 

În studiile și în doctrina curentului “trafiquist” se vorbește despre creșterea alarmantă a traficului cu femei (acesta este considerat a 3-a sursă de câștiguri a criminalității organizate după traficul de droguri și de arme cu o cifră de 200 de milioane de persoane în toata lumea și un beneficiu de 7 bilioane de dolari anuali.). Este vorba în principiu de femei asiatice ( Tailanda, India, Birmania, Malaezia) exportate în SUA și Europa de Vest. În ceea ce privește femeile din est se consideră că există între  120 000 și 175 000 de femei traficate din Europa centrală, Europa de Est și fostele state ale URSS care au ajuns să înlocuiască femeile din Asia (principalele țări de proveniență sunt: Bulgaria, Kazakstan, Moldova, Romania, Rusia, Ucraina, Albania ) .

Dispunem de câteva informații, cu caracter la nivel internațional:

ONU-Traficul cu femei este a doua sursă internațională de câștiguri în cadrul crimei organizată după traficul cu arme și cu droguri, mai mult de 4 milioane de persoane anul se prostituează

■ Interpol-mai mult de un milion de persoane sunt introduse ilegal în U.E

■ prostituția aduce mai mult de 18  milioane de euro anuali în Spania

■ în Spania aproximativ 400.000 de persoane exercită prostituția dintre acestea 360.000 sunt femei

Vorbind despre Cataluña informațile proporționate de comisarul șef UCRIF  ne arată următoarele caracteristici ale grupurilor traficate:

■ femei între 15 și 35 de ani;

■ accepta lucrul în prostituție;

■ li se confiscă pașaportul;

■ sunt obiectul schimbului între grupări;

■ se prostituează pentru a plăti datorii;

■ sunt controlate constant de proxeneți;

■ se folosește violența pentru a le controla;

■ nu cooperează cu Poliția.

Sursa: UCRIF, 2009

 

Mai jos găsim un tabel cu datele oficiale despre operațiile poliției  în cazul traficului cu femei în Barcelona:

 



 


OPERAȚIUNI


DEȚINUȚI


DEȚINUȚI PT TRAFIC


VICTIME


EXPLOATARE SEXUALĂ


36


205


415


290

Sursa: UCRIF, 2009

 

Cu toate dificultățile pe care o astfel de discuție le presupune, dacă vorbim de ceea ce teoria denumește “trafic cu femei”, acestea ar forma parte din următoarele categorii:

■ femei care sunt vândute de propiile familii sau de bordele pentru a lucra cu forța;

■ cele care vin cu ideea că vor lucra într-un alt sector (restaurante, muncă domestică, etc) și ajung să fie forțate să lucreze în industria sexuală;

■ cele care au fost aduse cu forța, introduse ilegal prin frontiere și forțate să se prostitueze;

■ cele care vin voluntar pentru prostituție, dar o dată ajunse aici sunt exploatate sexual în mod normal pentru a-și plăti datoriile.

 

Victimile traficului sunt de multe ori vândute și revândute de rețelele criminale organizate. Ele trec de obicei prin aceleași experiențe: izolare, violența, abuz sexual, prostituție forțată, intimidare, marginalizare, criminalitate. Și dacă au noroc să scape din mâna ”peștelui” se confruntă cu noi probleme: necunoașterea limbii, lipsa actelor, deporțările forțate, lipsa ajutorului social, nesiguranța personală, lipsa acordurilor bilaterale între guverne care să faciliteze repatrierea, imposibilitatea reîntegrării în țara de origine.

În afară de traficul de scală mică, despre care se vorbește tot timpul, mai există unul mult mai organizat, la o scală mai înaltă, în care sunt implicați inclusiv politicieni corupți, membrii ai Poliției, ai Armatei, funcționari publici, ei înșiși fiind clienți ai anumitor cluburi sau chiar acționari sau propietari (vorbim de țări asiatice ca Indonezia, Japonia, Thailanda). Pentru a-și muta victimile dintr-o țară în alta  se folosesc diferite metode: agenții de muncă respectabile, agenții turistice, agenții matrimoniale inclusiv proceduri de adopții în cazul copiilor. Un alt exemplu este Tailanda unde s-a realizat o trecere de la prostituția directă la cea indirectă și mai puțin identificabilă (restaurantele unde ospătărițele sunt dispuse la servicii sexuale).

 

Ca un rezumat, în concepția teoriei “trafiquiste”, “procesul traficului devine o activitate de fiecare dată mai eficientă și flexibilă, mai structurată, mai coercitivă și mai puțin supusă aplicării mecanismelor legale tradiționale”.[9]

Subliniem însă încă o dată  că există doua mari lacune empirice ale acestei teorii: pe de o parte nu se poate cunoaște adevărata dimensiune a  industriei sexului din cauza caracterului ei ocult și a lipsei unor studii empirice și pe de alta parte nu putem știi nici adevăratul ei carácter.  Prostituția nu este tot timpul o muncă forțată, relațiile dintre client-prostituată și prostituată-“pește” sunt mult mai complexe și diversificate ca să le putem reduce la ideea de femei obligate la a realiza munca sexuală.

 

Concluzii

 

Nu mai există dubii asupra caracterului transnațional și globalizat al pieții sexuale și asta datorită fenomenului migrației care a luat amploare în ultimii ani în toate sectoarele inclusiv cel al prostituției. Mai mulți autori vorbesc despre nivelul mondial al prostituției care în toate timpurile și în toate țările a fost legată de sărăcie, razboaie, consum de droguri, lipsa oportunităților. Chiar dacă se găsește în Spania, în Bagdad sau în Filipine, viața fiecărei prostituate începe cu fraza:”Sunt prostituată, da, sunt prostituată.”[10]

Ca și concluzie putem spune că deși traficul de persoane include mai multe segmente pe piața muncii (de exemplu munca în fabrică, munca domestică), atenția continuă să cadă asupra “fetelor inocente urmărite și sechestrate de traficanții duri și forțate să se prostitueze” creându-se astfel imaginea ”imigrantelor ilegale venite pentru a fura locurile de muncă localnicilor”. Una dintre principalele urmări ale acestei imagini distorsionate a fenomenului este că politicienilor le este încă greu să vadă prostituția ca pe o muncă și deci să acorde femeilor drepturile care li se cuvin, ele suferind în continuare foarte multe restricții în libertatea de mișcare, în dreptul de a emigra și de a lucra.

 

Bibliografie

 

  1. "TRABAJADORAS DEL SEXO: DERECHOS, MIGRACIONES Y TRAFICO EN EL SIGLO XXI" Osborne, Raquel, 2004, Editorial Bellatera, Barcelona
  2. "PROSTITUCION, TRAFICO E INMIGRACION DE MUJERES" Solana Ruiz, Jose Luis, 2003, EDITORIAL COMARES, Granada
  3. "Yo, Puta. Hablan las Prostitutas " Pisano, Isabel, 2000, Editorial Plaza&Janés, Barcelona

 


[1] Bazata pe lucrarea lui Jose Luiz Solana Ruiz:Prostitutie,trafic,migratia femeilor,2003

[2] Curent de gandire fara traducere în limba romana care extînde termenul de trafic oricarei activitati de prostitutie în afara tarii de origîne

[3] Unidad contra redes de înmigracion y falșificacion documental,parte a Politiei spaniole specializata pe imigratie.

[4] Trabajadoras del sexo,Osborne,2004

[5] Trabajadoras del sexo,Osborne,2004

[6] Trabajadoras del sexo,Osborne,2004

[7] Trabajadoras del sexo,Osborne,2004

[8] Prostitucion,trafico,înmigracion de mujeres,Jose Luiz Solana Ruiz,2003

[9] Trabajadoras del sexo,Osborne,2004

[10] Yo,puta,Isabel Pisano,2000